E drept,am fost prin lume pelerinul
împestrițat,cu chip de măscărici
mi-am irosit prea plinul și puținul,
lovit de-al suferinței mele bici.
Chiorâș privit-am adevărul,însă
trecând peste al rătăcirii prag
m-a-mpins în tinerețe fața plânsă
și-am înțeles că numai tu mi-ești drag.
E totul nesfârșire știu misterul
iubirea la-ncercare nu-mi mai pun,
ci las să-i fi tu zeul,temnicerul
cel dulce-n seama căruia m-adun...
Zi-mi bun venit la cerul tău, iubite,
și-n urma ta curată mă închide!
