Când văd, din hronic,risipite vițe,
imagini care s-au mișcat mai ieri,
din rime vechi,frumoasele domnițe
și doamne stinse,falnici cavaleri;
atunci,citind în câmpuri de blazoane
(mână,picior,sprânceană,ochi de stea)
cred că vopseaua șterselor icoane
visa,se vede,frumusețea ta.
Ridicând laude,au fost profeții
acestui timp și te prefigurau
naivi,ghicindu-ți doar lumina feții
al cărei preț ei încă nu-l știau....
Iar noi,urmându-ți carul,cu alai
te-om lăuda,dar oare-n care grai?
