Unde ești, muză?Ai uitat, pesemne
să-l cânți pe cel ce-ți dăruiește vlaga,
te-nverșunezi în cântece nedemne,
măruntelor chemări le dai întreaga
ta patimă?Te reîntoarce dară
s-aduci în vers trândavul timp,trecutul
și în auzul celui drag coboară
și dă-i condeiului ,măiastru,scutul.
O,te ridică,muză!Fruntea celui
mereu iubit o ară multe cute?
De e așa,las muza cum i-e felu-i
ce timpul pângărește,să sărute...
Dă-i dragostei ce timpu-i ia,smintitul:
frângându-i-l,încovoiat,cuțitul!
