Plecând,un ochi mi-am zăvorât un gând
și-acela care pasul mi-l îndrumă
cu el și-mparte slujba luminând
pe jumătate doar adus de brumă
și nezidind în suflet vreun contur
de pasăre rotindu-se ori floare,
nu le răsfrânge zborul prin azur
și-și pierde propriile lui tipare.
Că tot ce vede,gingaș sau inform,
chip blând ori prea hidoasă creatură,
colombă,cioară,val,talaz enorm
le modelează, ție pe măsură....
Atât cuprinde, gândul tău l-adună
și-ntoarce adevărul în minciună.
