Mint rimele mai înainte scrise
rostind că n-am să te-ndrăgesc mai mult,
nu-ntrezăream,se pare nici în vise
necheltuitul dragostei tumult,
nici timpul cântărindu-l,cel ce calcă
edicte și făgăduieli de regi
cel ce destramă frumusețea sacră
în blânde minți sădind fărădelegi?
M-a-mpiedicat a timpului surpare
să-ți spun;„Mi-ești drag cum nimeni n-a iubit!”
pe când eram stăpân al clipei rare
și-o-ncoronam ferindu-o, smerit.
Iubirea-i prunc.Întreaga lui lumină
cât crește încă,totuși nu-i deplină.
