Iubirea-mi crește chiar de-o crezi firavă
iubesc mai mult dar nu-mi ivesc iubirea,
nu-i drămuiesc tăria pe tarabă
și încă n-o ajunge clevetirea.
Cândva,iubind(ferice timpu-acela!)
cântam în primăveri amăgitoare
Aprilul cum îl cântă filomela
până când zorii sunt stăpâni pe zare.
Nu-i altfel vara,nu-i mai puțin dulce
decât atunci când ea cânta.Acuma,
vechiul ei cântec ramu-ar vrea să-l culce:
tot ce-nflorește des,l-înghite bruma....
Pot fi asemeni filomelei,tac
lăsându-te de glasul meu sărac.
