Dacă ți-s drag înfruntă-n locul-mi soarta,
izvorul de nemernicii și-arare
tot ce mi-ai dat,a fost de rând,deșarta!
lumescul trai,lumeasca-nverșunare...
Îmi e stigmat și cuibărit într-însa
ea sufletu-mi primește-n stăpânire,
cum îi e dată pictorului, pânza,
rămâne numai de mă plângi,iubire.
Bolnav blajin,îmi voi sorbi oxalul.
Tristele zile mi le voi petrece,
amar mi-i gustul și amar pocalul
dar altfel suferința nu va trece.
Îndură-te de tot ce-ndur,iubire,
doar mila ta îmi e tămăduire...
