Memoria ce mi-o-ncunun cu tine
bea fierea lingușirilor, monarcă
ori ochiul meu deprind să te-nlumine
cu har alchimic,dragostea-ți încarcă
astfel încât pe monștrii cruzi îi schimbă
în heruvimi ce ți-s pereche ție
și curmă răul numai cât își plimbă
peste conture raza aurie?
O,nu,e lingușirea doar.Regește
mintea o dă pe gât ca rostogolul,
ochiul îi știe gustul ce-i priește
și buzelor le pregătește bolul...
E otrăvită?Vinile sunt oarbe;
ochiul,iubind,e primul care-o soarbe.
