miercuri, 30 ianuarie 2013

William Shakespeare-Sonete

CXII
Iubirea ta și mila,de pe frunte
infame,șănțuirile le șterge,
tot una-s dragosti,clevetiri mărunte
când grija ta,tot ce încerc premerge.
Ești lumea mea,întreagă și se cade
să-mi aflu vina numai de la tine,
bine și rău,mi-s cugetele toate
supuse ție,ție ți se-ncline!
Cu tine piere orice-ngrijorare
și nu vreau altul viața să-mi cunoască.
le-nlătur,vorbele lingușitoare
cu doar înțelepciunea mea șerpească.
Credința-n viața ta cea vie,arde,
ce nu-i legat de tine surpă-n moarte.