duminică, 18 martie 2012

W.Shakespeare-Sonete







I

Frumoaselor făpturi le vrem vlăstare
iar frumuseții-un spor de dăinuire
și-n acest chip,plăpând urmaș transpare
purtându-i umbra florii-n veștejire.
Dar tu ce-n ochii tăi îți afli rug
hrănindu-i cu-a ta flacără,din greu,
duci foamea unde-a fost cândva belșug,
însu-ți vrăjmaș al dulcelui tău eu.
Tu,care ești podoaba blândă-a firii
și-al primăverii crainic de nădejde
ți-ngropi în muguri florile iubirii
și ești calicul care risipește.
Ai milă:ce-i al lumii nu prăda
cu gura gropii și cu gura ta....