XXII
Oglinda nu m-arată că-s bătrân
când tinerețea,tu,sunteți de-olaltă,
dar când te văd mușcat de timp,rămân
fără de zile sub a morții daltă.
Port nimb,al frumuseților parfum,
veșmânt care ființa ți-o cunoaște.
Cum am putut să mă desprind din fum
și să mă nasc nainte de-a mă naște?
O.dragule,păzește-te avar,
eu sufletul ,cu veghea mea ajungu-l
și inima-ți feresc asemeni doar
bătrânei doici care-și veghează pruncul.
Inima-mi dai când inima-mi se sparge?
De mult a mea e,darul nu-i întoarce!
