Cu-o zi a verii poate să te semui?
Tu ești mai plin de farmec și mai blând!
Un vânt doboară creanga și blestemu-i
că frunza verii moare prea curând.
Ades e ochiul cerului fierbinte
și aur îl precede-ntunecat
precum frumosul din frumos descinde
sub cerul simplei firi, netulburat.
Dacă vara ta eternă nu pălește
și n-ai să pierzi ce astăzi stăpânești
în urma morții n-ai să plimbi calește
când într-un vers etern ți-e dat să crești.
Cât oamenii privesc și cât respiră
trăiești și tu în cântu-nchis în liră.
