Când știu că tot ce-n juru-ne viiază
este desăvârșit numai o clipă,
că tot ce-n scena vieții se așază
e-nrâurit de-a stelelor risipă;
când oamenii puiți ca iarba-n lume
îi văd slujiți și stinși de-o stea avară
ce-i micșorează când ajung pe culme,
zvârlindu-i din memorie afară;
văzând în toate-un nestatornic tremur,
vederii mele,umbra ta-mi ajungă
mereu întinerind sub crug de vremuri
ce-ar vrea să schimbe ziua-n noapte lungă...
Cu timpul ce te fură duc război
și tot ce fură eu ți-ntorc, napoi.....
