Ți-e teamă ochi de văduvă să lași
tu,cel care-nsingurătate plânge?
O,de-ai să mori cumva fără urmași
ca o muiere,lumea te va plânge;
ea văduvită fi-va lăcrimând
că n-ai lăsat tipar în umbra zilei
și nu poate,ca văduvă de rând
să-și afle soțu-n ochii,ai copilei.
Vezi,tot ce-n viață irosiri ne par,
cu chip schimbat în lume-și află zborul,
ascuns se stinge-al frumuseții har
și îl destramă chiar tăinuitorul.
Nu-i dragoste în inima ce-ncearcă
săgețile spre sine să le-ntoarcă.
