marți, 20 martie 2012

W.Shakespeare-Sonete

XII
Când văd cum timpul curge pe cadrane
și ziua se afundă-n noaptea crudă
când văd pălirea florii diafane
și vița albă-n negrul păr crescută;
când arborii sunt sterpi,cu foi bătrâne,
ei ,baldachin al turmelor de vară
și verdele-nchingat  în snopi rămâne
pe năsălie dus de roți de cară;
atunci la frumusețea ta-mi duc gândul,
tu,care-o porți prin vânt și irosire
dulceți și farmec-timpul li-i mormântul-
alte minuni vin lumile să mire.
Nu-i pavăză când timpu-și sună coasa,
doar dacă puii-ți luminează casa....