De ce-asculți muzicile cu mâhnire?
(Nu bat război plăcerile-ntre ele).
De ce iubești ce ți-i străin din fire
sau ți-s mai drage, patimile grele?
Și armonii ce-ți par supărătoare,
nuntite într-adins sunt numai semnul
ce blând te ceartă-n clipe solitare
că nu încerci să le deprinzi desemnul.
O strună-soț și-o strună soață,iată
cum se-nțeleg și fără grai și-s parcă
bărbat,copil ori mamă îngrijată
și-un singur cântec să înalțe-ncearcă:
Vorbe-ntreite încercând s-anime:
„Ești singur?De ești singur nu ești nime....”
