sâmbătă, 31 martie 2012

W.Shakespeare-Sonete

XXX
Când la taifasul gândurilor bune
le chem a mine,glasuri din trecut,
deplâng speranțe ce-n deșertăciune
s-au stins și timpu-mi jelui,cel pierdut.
De lacrimă străin,ochiul îi plânge
pe bunii prieteni ce în moarte-s duși,
-iubiri cu chipuri șterse-și-i răsfrânge
în lacrimă,pe ce de după uși....
Mă mai frământă pierderile câte
le-am încercat cândva și seamă dau,
plătesc din nou imagini mohorâte
ce,vii,odată mă înconjurau.
De mă gândesc la tine,prieten drag,
tot ce-a furat,mi-ntoarce timpu-n prag.