Privindu-te-n oglindă spune-i celui
ce te repetă,că e timpu-acuma
alt chip s-aducă-n lume,de nu,jelui
norocul dus și-i lași săracă muma.
Unde-i frumoasa stea neprihănită
ce nu s-ar vrea de plugul tău arată?
Și cine în mormânt stă să se-nchidă,
stagnând-o, a viitorimii gloată?
Oglinda mamei ești și ea ,prin tine
Aprilul strălucirii-ar vrea să-ntoarcă
iar tu,al vârstei geam vreai să-nlumine
în ciuda toamnei,tinerețea parcă...
De nu-ți sădești tiparul, în tăcere
mori,și icoana ta cu tine piere.....
