XI
Te-nalți cu cât te-a cucerit declinul
într-unul din ai tăi,de tine rupt
și tânărului sânge-i tăinui plinul
spre a-l purta,de tinerețe supt.
Gând înțelept:lumină și sporire,
fără de tine nebunie-i tot
,de toți te-ar crede,lumea-n năruire
în ani șaizeci s-ar cheltui,socot.
Dispară cei cu suflete de ceață
pociți și răi,soi sterp și fără har,
dar tu, cu dar îmbelșugat,învață
că-i vremea darul să rodească dar!
Pecete-a firii,tipărește-ți semnul,
tiparul nu-l zdrobi:iată-mi îndemnul!
