XXV
Să-i lăsăm pe cei iubiți de stele
cu fală publică și semeții,
eu am norocul nelegat de ele
al altei,nesperate bucurii.
Cei răsfățați de prinți irosesc frunze
ca aurul din floare,scuturat,
își tăinuie trufiile ascunse
dar lesne ei din glorie decad.
Războinicul cu-o mie de trofee
odată-nfrânt,din cartea cinstei ras
rușinii-i sorocit și-ntr-o scântee
de clipă,în uitare este tras.
Ferice sunt:mă știu iubit,iubesc,
nimic nu mă-nvrăjbește,nu-nvrăjbesc.
