luni, 26 martie 2012

W.Shakespeare-Sonete

XXI
Cum muzei,mie nu mi se întâmplă
stărnit de nu știu ce vopsit portret
ca văduvind a cerurilor tâmplă
prisosul frumuseții să-l repet
și să-l asemui prea semeț,cu luna,
cu soarele ori perlele din mări,
cu-Aprinsul nins de flori întotdeauna,
sub,necuprins,rotundul unei zări.
Doar adevăr eu scriu;precum a mamei
iubindu-și fiul,dragostea mi-o simt,
chiar dacă n-are sclipătul aramei
din sfeșnicele cerului ,de-argint....
Să-și scrie alții vorbele în vânt,
eu n-am să laud ce nu vreau să vând!