Cine-mi va crede versul-n care-nchid
tot harul ce te binecuvântează,
deși el e mai mult mormânt boltit
ce nici pe jumătate te păstreză?
Ochii de-ar fi să ți-i descriu și-n vers
să trec întregul tău izvor de grații
să trec întregul tău izvor de grații
că mint mi se va spune.N-au premers
nicând pe-un chip,culorile din spații
nicând pe-un chip,culorile din spații
și astfel sfoegitele-mi hârtii
vor fi batjocorite și-mi vor spune
că tot ce ești,ești doar ce zugrăvi
că tot ce ești,ești doar ce zugrăvi
poetu-n versuri cu scorneli nebune.
De-ar fi un prunc de-al tău,atunci în el
și-n versul meu ai să trăiești la fel.
